podcastu' lu' Fintescu

Ce este “Topu’ la bula mea”? După ce a apărut prima ediție în primăvara lui 2020, mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. De asemenea, am primit multe mesaje de mulțumire de la artiști și manageri pentru recenziile de piese pe care le-am făcut pentru ei. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Dat fiind faptul că numărul de piese propuse de unii oameni din bula mea creștea de la ediție la ediție, m-am hotărât să îi fac cumva ca propunerile lor să capete oarece valoare pentru ei. Așa că de luna asta fiecare din voi are dreptul să facă o singură propunere în top. Mă bucur foarte tare să văd cât de multă lume apreciază Topu’ la bula mea, lucru pentru care vă mulțumesc. Topu’ la bula mea este produs la Moving Records, are un logo făcut de ZØLTAN și voce de la Ana Moga.

Multe interviuri cu Dragoș n-ai să găsești pe net. Și nu cred că din cauză că n-au fost oameni dornici să îl ia la întrebări, ci pentru că Dragoș Chiscoci e un personaj discret în declarații. Cu toate astea, povestea lui în muzică și în industria muzicală include o mulțime de momente importante, din care sunt multe de învățat. Dragoș este acum Artist Booking & Programming Emagic și Co-Manager B.U.G. Mafia, dar a făcut parte și din echipa editorială a revistei Bravo și a fost unul dintre cei care au lansat pe piață brandul Hades Records, un brand care a reprezentat foarte mult în istoria muzicii rap underground. Despre ce am vorbit cu Dragoș Chiscoci: Dragoș, îți mulțumesc mult pentru ocazia de a fi unul din puținii oameni care ți-au luat interviu. Și să rămâi la fel de scump la vorbă, ca să am, mai departe, cu ce mă da mare.

Ce este “Topu’ la bula mea”? După ce a apărut prima ediție în primăvara lui 2020, mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. De asemenea, am primit multe mesaje de mulțumire de la artiști și manageri pentru recenziile de piese pe care le-am făcut pentru ei. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna februarie am avut 48 de piese clasificate, un nou record, cu 10 piese mai mult decât luna trecută, când stabilisem deja un alt nou record. Mă bucur foarte tare să văd cât de multă lume apreciază Topu' la bula mea. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii ianuarie găsiți aici. Topu' la bula mea este produs la Moving Records, are un logo făcut de ZØLTAN și voce de la Ana Moga. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Piese românești lansate în ianuarie 2021, propuse pe Facebook și clasificate în funcție de succesul lor pe YouTube.

Ce difuzări numărăm? Media Forest ia în considerare playlisturile de pe următoarele radiouri: Europa FM, Kiss FM, Magic FM, Pro FM, Național FM, Radio România Actualități și Radio ZU. Odată cu publicarea fiecărui val de audiențe – pentru că la radiouri audiențele nu sunt zilinice, ci se publică o dată la 4 luni – ei măsoară play-urile pe care le-a avut fiecare piesă din playlisturile acestor radiouri. După care iau informația asta și o compară cu audiența pe care a avut-o fiecare din posturile de radio în cel mai recent val și aproximează cam câți oameni au auzit piesa respectivă în intervalul monitorizat. Cu alte cuvinte, și am să fac comparația între posturile din trustul la care lucrez ca să nu zică lumea că-s arogant, un play pe Kiss FM va ajunge la urechile mult mai multor oameni decât un play pe Magic FM. Știu că astea 7 posturi de radio nu sunt, poate, pe gustul tuturor. Și că ele nu sunt un etalon pentru multe genuri muzicale care, de altfel, se bucură de succes sau de fani înfocați la noi în țară. Pe de altă parte, cred că, pentru a înțelege cum au stat lucrurile cu muzica mainstream în 2020, ne descurcăm destul de bine cu astea. Iată cota de piață (market share este un coeficient la care pe lângă numărul de ascultători contează și timpul mediu de ascultare) a fiecăruia din ele conform celui mai recent val de audiență pe publicul comercial (18 – 49 de ani) plus ce s-a modificat față de precedentul val de audiență. Kiss FM 15,0% (-0,1%) Radio ZU 14,2% (+1,7%) Europa FM 9,4% (+0,1%) Radio România Actualități 4,8% Magic FM 5,2% (-) Pro FM 3,6% (-0,2%) Național FM 1,1% (+0,2%) Așadar topul Media Forest pe care l-am luat ca referință acoperă 53,12% marketshare (+0,72% față de astă-vară) și include cele mai ascultate posturi de radio din România. Adică este, cum ar veni, relevant. Ce am făcut eu? Am luat topul anului 2020 publicat Media Forest și am urmărit și cuantificat cam tot ce am putut cuantifica: Oriunde s-a putut, am comparat rezultatele pe 2020 cu cele pentru vara lui 2020. Nu că ar fi cine știe ce relevanță în treaba asta, dar măcar așa aflăm ce influență are vara asupra trendurilor unui an întreg. De la ediția din toamnă a genului ăstuia de postare am să compar mere cu mere, adică vara 2020 cu vara 2021 și așa mai departe. Dar până acolo mai e un pic.

Până la muzică, un pic de autopromo Hai bine v-am găsit în 2021, un an pe care ni-l doresc tuturor din industria muzicală să fie normal. Și s-ar părea că avem niște șanse să se întâmple asta peste câteva luni. Prin "asta" înțeleg o revenire treptată și lentă la normal. În primul rând câteva vești despre podcastul ăsta în sine. Primul episod a fost difuzat în 1 noiembrie 2017, iar azi am ajuns la episodul 65, o performanță de consecvență. Audiența medie pe episod este de 155 de ascultări, ceea ce, pentru un produs atât de nișat cum e podcastu' lu' Fințescu, este o mare realizare pentru care vă mulțumesc. Nu mă las de meseria asta, ci din contră. Am planuri mari pentru 2021 pe care vi le voi dezvălui la momentul potrivit. Primul upgrade e primit cadou de la soția mea, Georgiana și fiica mea, Mara, via Moș Crăciun. Mă aud mult mai bine și mă voi auzi mult mai bine de acum încolo pentru că am microfon profi de studio de care sunt foarte mândru. Hai cu subiectul! Ideea episodului de azi a fost simplă. Hai să vorbesc cu oameni de radio (din care cât mai mulți playlist manageri) și să îi întreb dacă ei simt că pandemia a adus vreo schimbare sau a născut vreun nou gen muzical. Motivul pentru care am ales oameni de radio mi se pare evident, dar hai totuși să-l explic, că așa-i frumos: oamenii care se ocupă de playlisturile radiourilor sunt modificați genetic să fie extrem de atenți la orice trend nou apare oriunde în lume sau în propria lor patrie, astfel încât să fie mereu la curent cu tot ce prinde la public, să nu cumva să piardă vreun moment important. Pandemia face parte din viețile tuturor oamenilor de pe Pământ de aproape un an. Ceea ce nu e mult dacă privești durata asta din punct de vedere istoric, dar e totuși suficient timp pentru a ne afecta felurile în care simțim, dorim, ne temem. Și dacă suntem atât de profund afectați, cu siguranță că și modul nostru de exprimare este afectat, chiar dacă, poate, noi nu ne dăm seama de asta. Așa că am conceput următorul text: Sclavia, sfârșitul primului război mondial și al gripei spaniole, războiul din Vietnam, lumea gri a industrializării britanice, segregarea rasială din cartierele New York-ului - toate astea sunt etape ale istoriei omenirii care au adus schimbări de mentalitate majore și au născut noi curente muzicale. Așa au apărut blues-ul și jazz-ul, charleston-ul acrobatic din "the roaring twenties", rock-ul psihedelic și heavy metalul, punk-ul, rap-ul. De aproape un an omenirea se confruntă cu un astfel de moment de imensă presiune socială: pandemia. Peste care se suprapun o mulțime de alte tulburări sociale: extrema dreaptă în ascensiune, o mișcare anti-globalizare din ce în ce mai puternică, Brexit, tensiuni rasiale, tensiuni religioase, război economic cu China, Rusia din ce în ce mai agresivă. Lumea e plină de încordare. Se reflectă în vreun fel toată această tensiune în trendurile muzicale ale sfărșitului de 2020 și începutului de 2021? Și, dacă nu, vă așteptați ca sfârșitul pandemiei să aducă vreo schimbare majoră în muzică? Vreun curent muzical nou? Textul ăsta l-am trimis spre playlist manageri, directori de programe, DJ cu mare experiență din următoarele radiouri, în ordine alfabetică: Asha Radio, Europa FM, Kiss FM, Kiss TV, Național FM, Rock FM, One FM, Pro FM, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Radio Seven, Radio ZU, Tanănana, Urban Sunsets, Virgin Radio. Evident că nu mi-au răspuns toți. Dar toți cei care mi-au răspuns sunt incluși cu vocile lor cu tot sau cu textele pe care mi le-au scris citite de mine în episodul de astăzi. Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care mi-au răspuns pentru timpul acordat și pentru amabilitatea de a contribui la o încercare de a evalua trendurile muzicale ale anului 2021. Răspunsurile lor vor fi dat tot în ordine alfabetică, să nu supăr pe nimeni. Și la sfârșit o să încerc să trag niște concluzii, chestie care va fi mult mai dificilă decât pare acum, vă rog să mă credeți. Să începem, deci: Ana Moga...

Pentru topul anului am procedat după cum urmează. Am luat cele 8 ediții de top și le-am comparat pe orizontală. Adică am luat toate piesele de pe locul 1 din toate edițiile de top și le-am comparat. Am fixat ca termen de departajare succesul. Și m-am gândit că, până la urmă, succesul pe care îl visează orice artist sau profesionist din industria muzicală este cel de lungă durată. Hitul care este ascultat de generație după generație, piesa pe care prietenii și-o recomandă unul altuia și la luni bune după ce a fost lansată, artistul pe care fani înfocați îl "vând" oamenilor care n-au auzit încă despre el. Cu un cuvânt, dacă vreți, i se poate spune durabilitate. Sau perenitate. În jargon muzical am putea spune evergreen sau, pe vechi, șlagăr. Evident că o piesă lansată anul ăsta nu poate fi numită evergreen. Dar, în timp, ea poate începe să arate că are stofă de așa ceva. Motivele pentru care am ales să clasific așa mi se par evidente, așa că n-am să le mai enumăr aici, în introducerea asta cu care deja simt că m-am lungit cam mult. Am să mai spun doar că 30% din scorul final al fiecărei piese l-a constituit procentul de views acumulat și 70% l-a reprezentat procentul cu care a scăzut numărul de views. De cele mai multe ori rezultatul este unul negativ, așa că l-am numit coeficient de scădere a interesului sau CSI. Cu cât mai aproape de zero, cu atât mai hitoasa piesa. Iar dacă printr-o minune acest coeficient este pozitiv, atunci se cheamă că piesa respectivă poate fi trecută clar la succese în 2020. Am ales să lucrez cu procente, pentru că doar așa se poate egaliza oarecum terenul de joc. O piesă dintr-un gen muzial de nișă, postată pe un canal mic de YT nu se poate compara cu un hit difuzat la radiourile comerciale și postat pe un canal de YT cu sute de mii sau milioane de abonați. Procentele compară însă piesa cu ea însăși. Mai precis, compară performanța din prima lună cu performanța din restul anului. Am avut, recunosc, o problemă cu piesele lansate în noiembrie. Multe din ele au avut scoruri foarte bune, pentru că a trecut foarte puțin timp de la lansarea lor și sunt încă prinse în hype-ul muzicii noi. Așa că am făcut două lucruri. Le-am scăzut din start cifrele cu 25% și, în cazurile unde o piesă lansată din noiembrie a câștigat competiția pentru un anumit loc, am decis să existe doi câștigători - piesa din noiembrie și piesa clasată pe locul doi. Știu că sună complicat ce am făcut eu aici, pentru că așa a fost. Complicat. Ca să înțelegeți cât de complicat vă zic așa: a fost nevoie de cam 14 ore de muncă, ore de consultanță gratuită pe statistică și excel (mulțumesc Bogdan Popescu de la AdWorks și cumnatei mele Irina Iorga de la mine din familie) și de foarte multă răbdare. Dar până la urmă a ieșit mișto. Iaca!

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui Dan Byron, lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor. În cazul în care nu ați reușit încă, aveți aici link spre episodul 1 și episodul 2 din biografia audio a lui Dan Byron. Azi reușim performanța să ajungem în prezent cu viața lui Dan. Dar am povestit o grămadă, pe următoarele subiecte (și pe multe altele pe care nu le enumăr aici ca să nu dau chiar toate spoilerele din lume): Codruț Dumitrescu Va urma, în 2021, o altă biografie audio. Că văd că v-a plăcut asta.

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui Dan Byron, lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor. Episodul 1 al biografiei lui Dan este, în caz că nu l-ați ascultat încă, aici. În episodul ăsta Dan povestește despre: - VA URMA -

În caz că le-ați ratat avem așa: ediția aprilie ediția mai ediția iunie ediția iulie ediția august ediția septembrie ediția octombrie După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna noiembrie am avut 33 de piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Ba chiar una din cele mai lungi ediții de până acum. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii octombrie găsiți aici. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui Dan Byron, lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor. Ceea ce auziți azi este primul din cele 3 episoade de discuție care au totalizat 4 ore și jumătate înregistrate și cam 5 vorbite timp de vreo 6-7 beri de căciulă. Diferența dintre orele înregistrate și cele vorbite propriu-zis e din cauza berilor băute, dat fiind faptul că softul s-a oprit și noi nu ne-am prins. Din câtă experiență am eu cu audiobooks, 4 ore și jumătate de vorbire înseamnă o carte, ce-i drept, nu foarte groasă, dar carte. Vă rog eu să mă credeți, simt că am sărit peste etape întregi din viața lui Dan și promit că următoarele biografii audio pe care le voi face vor fi mai bune. Dane, nu te supăra pe mine, dar ai fost primul, deci un soi de cobai. Episoadele 2 și 3 din biografia audio a lui Dan Byron le voi lansa în 7 și 14 decembrie, pentru că săptămâna viitoare e momentul pentru un nou Topu' la bula mea. Azi vorbim despre începuturile lui Dan Byron într-ale muzicii: Prilejul pentru această biografie audio a fost EP-ul abia lansat de Dan acum 3 zile - "Long Story Short". Care are și single cu clip - "Home Sweet Home". Și care produs, cu totul și cu totul, a fost gândit și făcut de Dan Byron la el acasă. Ceea ce mi se pare foarte mișto. - VA URMA -

Cum fac să ajungă (și) piesa mea la radio? Întrebarea asta, cu voce tare sau în gând, pe orice ton - de la rugător la amenințător, în cam orice limbă vorbită pe Pământ, e probabil cea care primește cel mai des un răspuns dezamăgitor și cât se poate de neclar. Sigur, fiecare om din industria muzicală pe care îl întrebi cum ajunge o piesă la radio va avea propriul răspuns. Iar răspunsurile astea se vor încadra oriunde între extremele "noroc chior" și "teoria conspirației". Cu toate astea mirajul radioului rămâne, suprem și frustrant, în mintea oricărui artist, de orice gen. De când scriu despre muzică și industria muzicală m-am tot chinuit să găsesc o cale de a lămuri problema asta. Evident că am și eu un răspuns, pe care l-am explicat și oferit în workshop-urile despre radio pe care le-am ținut la IME și la MMB. Nici acolo, deși recunoșteau logica argumentației mele, participanții nu erau 100% convinși că am dreptate sau că nu există, totuși, vreun răspuns ocult într-un ungher, pe care eu îl trec voit cu vederea. Concluzia workshop-urilor mele despre radio era asta: dacă ești artist independent și începător și îți plănuiești cariera muzicală în funcție de airplay-ul pe care îl au piesele tale este fix ca și cum ți-ai face un business plan bazându-te pe premiul cel mare pe care îl vei câștiga la loto. Adică totu-i măreț și frumos, dar există o probabilitate imensă să nu se întâmple niciodată. Ei bine, de curând mi-a venit ideea. Există în țara asta Media Forest - adică o platformă care măsoară airplay-ul pe care îl primesc piesele. Ei funcționează așa: tu plătești un abonament și le spui ce piesă te interesează, iar ei monitorizează o grămadă de posturi de radio și tv și îți spun unde s-a difuzat piesa (sau piesele) care te interesează pe tine. E, oamenii ăștia, la ei pe site, au și niște topuri. Cel care mi-a dat ideea este topul sezonier. Prima dată când m-am uitat eu așa, de unul singur, recunosc că mi-am cam prins urechile. Apoi, am întrebat și s-a făcut lumină în sat. Îi mulțumesc pe calea asta lui Mihai Șincan, de la Media Forest, pentru amabilitatea de a mă fi lămurit. Fiți atenți cum funcționează treaba asta. Media Forest ia în considerare playlisturile de pe următoarele radiouri: Europa FM, Kiss FM, Magic FM, Pro FM, Național FM, Radio România Actualități și Radio ZU. Odată cu publicarea fiecărui val de audiențe - pentru că la radiouri audiențele nu sunt zilinice, ci se publică o dată la 4 luni - ei măsoară play-urile pe care le-a avut fiecare piesă din playlisturile acestor radiouri. După care iau informația asta și o compară cu audiența pe care a avut-o fiecare din posturile de radio în cel mai recent val și aproximează cam câți oameni au auzit piesa respectivă în intervalul monitorizat. Cu alte cuvinte, și am să fac comparația între posturile din trustul la care lucrez ca să nu zică lumea că-s arogant, un play pe Kiss FM va ajunge la urechile mult mai multor oameni decât un play pe Magic FM. Știu că astea 7 posturi de radio nu sunt, poate, pe gustul tuturor. Dar altele nu-s și, deși și eu mă întreb ce caută unele din ele pe lista asta, iată cota de piață (procent din numărul total de ascultători) a fiecăruia din ele conform celui mai recent val de audiență pe publicul comercial (18 - 49 de ani). Kiss FM 15,1% Radio ZU 12,5% Europa FM 9,3% Radio România Actualități 5,6% Magic FM 5,2% Pro FM 3,8% Național FM 0,9% Așadar topul Media Forest pe care l-am luat ca referință acoperă 52,4% marketshare și include cele mai ascultate posturi de radio din România. Adică este, cum ar veni, relevant. Bun. Ce am făcut eu? Am luat topul sezonier al Media Forest și am urmărit și cuantificat cam tot ce am putut cuantifica. Am să încep cu cel mai important lucru - câte din piesele din top aparțin uneia din casele de discuri mari de la noi din țară (Global Records, Cat Music, Roton, MediaPro Music / Universal Music Romania) și câte aparțin altor producători de fonograme. Apoi am cuantificat și clasficat și alte chestii...

După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna septembrie am avut 33 de piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Ba chiar una din cele mai lungi ediții de până acum. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii octombrie găsiți aici. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Penultima zi de luni din octombrie, deci avem episod de podcast cu invitat. Azi am un om pe care nu-i nevoie să-l prezint nimănui din industrie: Cătălin Muraru. Nu-i cu siguranță cel mai popular personaj al domeniului, dar nici nu cred că-și propune asta. Scopul lui este să conducă un business de succes, adică unul profitabil. Am vorbit despre multiplicat casete audio, import de casete audio, primul contract pe care casa de discuri Roton l-a semnat vreodată cu un artist care este în continuare semnat la ei - Sofia Vicoveanca. Dar ajungem și la prezent - exportul de muzică, inflația de muzică pe care o vom avea în câteva luni (da, mai mare decât este acum), de ce România n-a știut să fructifice poziția pe care i-a adus-o muzica popcorn în lume. Finalul este despre contracte și despre ce ar fi bine să știe un artist în momentul în care vine să semneze un contract cu Roton. Per total o oră și mai bine de discuție lejeră și relaxată. Cătălin, mulțumesc!

Despre coronavirus se vorbește în continuare la nesfârșit. La propriu. Dar am văzut la Emil Ionescu de la iabilet.ro pe Facebook un text care mi-a dat ideea pentru episodul de podcast de azi. L-am tradus ca să fie ușor de înghițit pentru toată lumea. Și am să-l citesc mai întâi pe el, apoi voi completa cu niște informații din România și voi încheia cu o mare rugăminte spre toată lumea din industria muzicală. În varianta scrisă vă las doar textul tradus, restul ascultați în podcast. Textul n-are un autor cunoscut. Circulă pe net. Emil mi-a spus că l-a descoperit la niște americani pe Facebook. Știm că toate industriile sunt afectate, dar uite și niște informații deloc fun din industria de divertisment live: * Legendara Opera Metropolitană din New York tocmai a anunțat că se închide până în septembrie 2021. Muzicienii, corurile, tehnicienii de scenă etc., împreună cu restul industriei sunt în concediu fără plată din aprilie 2020. * Broadway este închis până la mijlocul lui 2021 * 6 venues din West End (Londra) CRED că se pot deschide acum * Cirque du Soleil a intrat în faliment și a lăsat șomeri 3.500 de oameni * Feld Entertainment, o agenție care organiza turnee cu spectacole de familie (Disney on Ice, Monster Jam, spectacole de circ etc.) a dat afară 90% din angajați. * Live Nation și alți promoteri de concerte au dat afară majoritatea angajaților * Agențiile care planifică și organizează concerte, evenimente, festivaluri etc. au dat afară cam jumătate din angajați în medie * Artiștii care performează pe vapoarele de croazieră au rămas fără joburi, iar producțiile artistice din parcurile de distracții nu au nici cea mai vagă idee când vor primi din nou joburi * Nu există concerte, festivaluri sau turnee programate până în 2021 și, dacă nu se va cânta la anul, multe astfel de evenimente vor da faliment și nu se vor mai întâmpla niciodata. Fără festivaluri de jazz, fără Coachella, fără Bonnaroo, EDC, Glastonbury, fără turnee, fără balet, fără operă... totul dispare * Se prevede dispariția a 90% din sectorul indepedent dacă se va continua în acest fel * Organizații artistice și muzicale de toate soiurile - coruri, teatre, orchestre, companii de dans, festivaluri, studiouri, fără a mai menționa toți furnizorii de echipamente și alte produse - toți încearcă să găsească alternative de a munci pentru a se susține. * Sunt mai bine de 12 milioane de oameni care lucrează în producția de divertisment; nu suntem insignifianți, iar această industrie nu se poate redeschide până când adunările publice sunt din nou permise. Numărul de mai sus nu include concedierea tehnicienilor, a artiștilor în deschidere, personalul de mentenanță pentru baruri, security și miile de vendori. Așadar când vedeți prietenii voștri din industria de entertainment că vă imploră să purtați măști și să stați acasă, vă rugăm să înțelegeți că privim neajutorați cum întreaga noastră industrie intră în colaps sub ochii noștri pentru că oamenilor pur și simplu nu le pasă, pentru că nu vor să ia măsurile necesare pentru a reduce răspândirea virusului. Pentru noi e o chestie personală. Întreaga noastră bună-stare depinde de solidaritatea socială și nu vom accepta să fim etichetați ca "neesențiali". Muzica și artele sunt necesare pentru o societate fericită și echilibrată. Toate carierele din industria asta sunt puse pe hold pe termen nelimitat. VĂ RUGĂM purtați mască pe gură ȘI nas. Și spălați-vă pe mâini. sursa imagini: https://www.allianz.com/

Ultimul meu episod de solo podcasting, înregistrat în drum dinspre Botoșani spre București, a fost despre viitorul sumbru pe care îl prevedeam pentru evenimente odată cu venirea sezonului rece. Între timp vremea e caldă și prietenoasă pentru perioada asta a anului, dar veștile sunt cel puțin îngrijorătoare pentru domeniul evenimentelor. Totodată, se pare că digital audio content înseamnă din ce în ce mai puțină muzică și din ce în ce mai mult orice altceva. Adică există în momentul ăsta doi stimuli care acționează brusc și puternic asupra industriei muzicale, iar efectele acestor acțiuni combinate nu cred că le poate estima cineva încă. Pandemii, paradigme de business... toți termenii ăștia bombastici par al naibii de departe de fiecare din noi. Și apare întrebarea: dacă streaming nu, evenimente nu... eu ce fac? Ce-mi rămâne mie de făcut ca să supraviețuiesc? Ei bine, îți rămâne timp. Despre managementul lui am mai vorbit eu la un moment dat. Doar că acum s-a cam schimbat bancul cu timpul, ca să zic așa. Cu totul s-a schimbat. Care-i tactica de aplicat pentru ca banii de la fani să ajungă la artist în timpurile astea de restriște - despre asta am vorbit. Și despre direcțiile în care ar fi bine să ne canalizăm cu toții energia și resursele. Sincer, m-aș bucura să existe oameni care să nu fie de acord cu mine și care să vină și cu argumente logice și pertinente în sensul ăsta. Pentru că doar din discuții constructive în contradictoriu cred că putem începe să înțelegem câte ceva din tot haosul care ne înconjoară.

Ce e “Topu’ la bula mea” În caz că le-ați ratat avem așa: ediția aprilie, ediția mai ediția iunie, ediția iulie și ediția august publicate până acum. După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna septembrie am avut 21 de piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii septembrie găsiți aici. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Cristi Stan este, în industria noastră de evenimente, unul din cei mai cunoscuți jucători de pe piață. Firma pe care el o are împreună cu Cristi Beiu, Sublime România, este una din cele mai puternice agenții de booking, organizare evenimente, promoting și cam orice alt subdomeniu al evenimentelor la care vă puteți voi gândi. De-alungul anilor, Sublime a inovat. De la blestemul Sălii Polivalente, despre care aflați mai multe dacă ascultați podcastul, și până la comunicare de artist strategizată științific sau pariul câștigat pe standup comedy - dacă stai să le treci pe toate în revistă, se strânge o grămadă frumușică de momente în care Cristi Stan a fost primul care a făcut ceva în România. Pentru cei care n-au stat niciodată de vorbă față în față cu Cristi, el este un personaj mult mai prietenos decât pare uneori online. Discuțiile mele cu el sunt întotdeauna savuroase, cu multe hohote de râs care pe alocuri e amărui, mai ales în ultima perioadă. Interviul de azi respectă calapodul interviurilor pe care le fac de obicei. O ia de la începutul carierei lui Cristi în jurnalismul sportiv și la un post tv de desene animate, ajunge la prezentul sumbru și se uită un pic și spre un viitor care, deși nu-i nici pe departe roz, reușește să conțină totuși un pic de speranță, cel puțin pentru Sublime România. Pentru că or fi ei primii la o groază de chestii, dar uite că de data asta sunt eu primul care anunță public o premieră (care s-ar putea să fie globală) la Sublime. Cristi Stan povestește spre sfârșitul episodului despre ideea pe care mizează ca sursă adițională de venit în perioada asta și care îl transformă pe el în prima casă de discuri de standup comedy din lume. Știu că sună a scrânteală de creier, dar vă rog să mă credeți că nu-i deloc așa. Mă bucur mult de tot că a ales să povestească despre ideea asta a lui, pentru că uite încă o dovadă că pandemia poate fi și prilej de creativitate, nu doar de depresie. Lunea viitoare urmează Topu' la bula mea - ediția pe septembrie.

Pentru episodul de podcast de azi am revenit la înregistratul la volan. Poate că asta-i va dezamăgi pe puriștii sunetului, dar, pentru mine, vorbitul liber reprezintă în continuare o plăcere imensă. Așa că o să-mi cer scuze pentru calitatea sunetului și o să mă bucur de libertate, cel puțin încă o vreme de acum încolo. Episodul de azi e înregistrat acum două zile, în timp ce mă întorceam de la Botoșani, unde avusesem un eveniment privat - un majorat. Unul din cele câteva pe care Partydul Kiss FM le-a avut în luna septembrie. Și, cum conduceam eu așa înapoi spre casă, m-am lăsat pradă uneia din deformările mele profesionale de manager de artiști - anticiparea. Pentru că da, un manager bun e cel care reușește să anticipeze și să evite probleme cât mai multe în loc să le rezolve după ce ele au apărut deja. Și, anticipând eu așa alene, m-a cam luat depresia. Pentru că, hai să fim sinceri, viitorul industriei de evenimente nu arată deloc promițător. În cel mai bun caz afirmația anterioară este valabilă pentru viitorul pe termen scurt. În cel mai rău caz... aici putem lăsa pesimismul fiecăruia din noi să zburde voios. În episodul de azi vă povestesc despre motivele pentru care viitorul industriei de evenimente nu sună deloc bine, de ce evenimentele de vara asta n-au fost nici profitabile, nici nu prevestesc vreo revenire, trec în revistă tipurile de evenimente și de ce nu vor funcționa ele mai deloc în următoarele cel puțin 6 luni. Și pentru că am învățat să fiu constructiv, adică să ofer soluții sau măcar să indic niște căi de urmat, vă invit, spre final, să luați o foaie și un pix și să calculați realist și la rece, dacă mai rezistați încă 6 luni din punct de vedere financiar sau nu. Iar dacă răspunsul e nu, să vă apucați să căutați alte surse de venit acum, cât încă n-ați ajuns ca Șarpe din Murdar. E, după ce am fost constructiv, am zis să luminez și mai tare episodul ăsta lugubru de podcast. Așa că am încheiat cu câteva chestii pozitive pe care le-a adus pandemia în industria muzicală. Pentru că da, există. Săptămâna viitoare am programat interviul lunii septembrie care e cu Cristi Stan - Sublime România. E înregistrat deja și vă promit că e o continuare genială și extrem de sinceră a episodului de podcast de azi.

Ce e “Topu’ la bula mea” Am pornit de la trei premise: În caz că le-ați ratat avem așa: ediția aprilie, ediția mai ediția iunie și ediția iulie publicate până acum. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc iscă oareșce interes. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”. M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna august am avut piese înscrise. Deci stăm foarte bine. Avem top. Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii august găsiți aici. Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea” Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei. Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare.